Administrarea pe scară largă a diureticelor tiazidice în tratamentul insuficienței cardiace determină o incidență ridicată a hipopotasemiei ceea ce a condus la creșterea incidenței diabetului (pentru o scădere a K cu 0.5 mmol/l o creștere a incidenței diabetului cu > 45 % în timp ce suplimentarea administrării de K oral ameliorează rata apariției intoleranței la glucoză ). Pe de altă parte, administrarea de lungă durată a diureticelor, esențiale în ameliorarea congestiei în insuficientă cardiac, determină asocierea unui risc aritmic important, iar administrarea potasiului reduce rata de incidența a aritmiilor severe de peste 4 ori și ameliorează mortalitatea acestor pacienți cu cca 16 %. În același timp, un aport corespunzător de K poate reduce tensiunea arterială uneori permițând normalizarea acestei fără alte intervenții terapeutice.
Magneziul joacă, de asemenea, un rol-cheie în transportul activ al ionilor de calciu și potasiu prin membranele celulare, un proces care este important pentru conducerea impulsului nervos, contracția musculară, tonusul vasomotor și ritmul normal al inimii . Aportul zilnic de Mg ar trebui să fie de 4-6g/kg/zi.
Hipomagnezemia este definită că o concentrație serică de magneziu <1,8 mg/dL (< 0,74 mmol/L) fiind frecvent asociată cu alte anomalii electrolitice, cum ar fi hipopotasemia și hipocalcemia, agravând astfel impactul acestora (risc de aritmii fatale în cazul intoxicației cu digoxin, prelungirea intervalului QT, reducerea inotropismului, tahicardie atrială,iritabilitate miocardică cu risc de moarte subită), motiv pentru care trebuie investigate împreună cu acestea. Mai mult decât atât, asocierea deficitului de Mg la hipopotasemie face refractară corectarea celei de a 2 a prin exacerbarea pierderilor deK în tubul distal renal.
Average Rating