Metodele imagistice cardiologice au suferit o evoluție răsunătoare de-a lungul anilor atât din punct de vedere diagnostic cât și a răspândirii disponibilității de realizare. În anul 1929 a fost realizată prima cateterizare a cavităților inimii de către medicul german Werner Forssmann care a introdus un tub de urologie din plastic în vena brațului și l-a ghidat către cavitățile inimii drepte obținând o imagine radiologică care a fost publicată cu titlul „Über die Sondierung des rechten Herzens”. „ (Despre cateterizarea ventriculului drept)”.
În 1953, radiologul Sven Ivar Seldinger a descoperit o tehnică simplă și sigură de a introduce un cateter într-un vas într-un mod așa-zis „percutanat”, adică fără incizie chirurgicală a pielii, ci doar cu puncția directă a vasului prin piele.
În 1960, F. Mason Sones, cardiolog pediatru la Clinica Cleveland, a injectat accidental substanța de contrast radiologică într-o arteră coronară, mai degrabă decât în ventriculul stâng. Deși pacientul, un tânăr de 27 de ani cu boală reumatică, a suferit un stop cardiac reversibil, Sones și colegii au dezvoltat în continuare procedura. Ei au fost creditați cu descoperirea angiografiei coronariene.
În 1966 Sones a publicat o serie de 1000 de pacienți studiați cu angiografie coronariană. Mason a dezvoltat, de asemenea, tehnici radioscopice pentru a înregistra procedura, tehnici optice de amplificare a imaginii și chimia mediului de contrast intravascular.
În 1977, cateterismul coronarian a fost extins de la o tehnică diagnostică la una terapeutică: tratamentul fizic cu angioplastie cu balon al anginei pectorale (mai puțin invaziv decât chirurgia cardiacă) și tratamentul infarctului cardiac în faza acută înainte de finalizarea necrozei miocardice.
Primul stent coronarian a fost implantat de cardiologul francez Jacques Puel în Toulouse, Franța, la 28 martie 1986. Astăzi pacienți din arealul limitrof Mures beneficează de roadele diagnostice cât și terapeutice aduse de către această tehnică în clinica de cardiologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Târgu Mureș, cât și în clinica de Cercetare Avansată și Multimodală Cardiomed unde această tehnică a devenit o rutină practicată zilnic.
Decizia de a efectua o angioplastie cu balon sau stent se baza de obicei doar pe rezultatele angiografice, decizia de stentare revenind examinatorului observându-se o variabilitate mare a deciziei de stentare în centrele fără experiență. Pentru eliminarea acestor erori au fost dezvoltate tehnici avansate de cuantificare a leziunilor coronariene.
Una dintre aceste tehnici reprezintă rezerva fracționată de flux (FFR) care reprezintă o tehnică de diagnosticare utilizată în cateterismul coronarian . FFR măsoară diferențele de presiune de-a lungul unei stenoze coronariene (îngustarea, de obicei din cauză aterosclerotică) pentru a determina probabilitatea ca stenoza să împiedice livrarea de oxigen către mușchiul inimii ( ischemie miocardică ). Rezerva fracționată de flux este definită ca presiunea distal de o stenoză în raport cu presiunea proximal de stenoză. Rezultatul este exprimat sub forma de raport, un raport mai mic de 0.80 reprezintă o stenoză ce alterează hemodinamica coronariană necesitând stentare. FFR are anumite avantaje față de alte tehnici de evaluare a arterelor coronare îngustate, cum ar fi angiografia coronariană, ecografia intravasculară sau angiografia coronariană CT . De exemplu, FFR ia în considerare fluxul colateral, care poate face ca un blocaj anatomic să nu fie important din punct de vedere funcțional. De asemenea, angiografia standard poate subestima sau supraestima îngustarea, deoarece vizualizează doar contrastul în interiorul unui vas. În cele din urmă, în comparație cu alți indici de îngustare a vaselor, FFR pare să fie mai puțin vulnerabilă la variabilitatea între pacienți. Alte tehnici pot oferi, de asemenea, informații pe care FFR nu le poate. Tomografia cu coerență optică, de exemplu, poate oferi informații despre vulnerabilitatea plăcii, în timp ce măsurile FFR sunt determinate doar de grosimea plăcii. Există tehnologii nou dezvoltate care pot evalua atât vulnerabilitatea plăcii, cât și FFR în cadrul unei investigați CT prin măsurarea capacității vasodilatative a peretelui arterial.
O altă investigație importantă în arsenalul unui medic cardiolog interventionist este tomografia cu coerență optică amintită mai sus. Tomografia cu coerență optică ( OCT ) este o tehnică de imagistică care utilizează lumină de coerență scăzută pentru a capta imagini bidimensionale și tridimensionale cu rezoluție micrometrică din mediul de împrăștiere optică (de exemplu, țesut biologic). Este utilizat pentru imagistica medicală și testele industriale nedistructive (NDT). În cadrul cardiologiei, OCT este utilizat pentru a vizualiza morfologia și microstructura lumenului peretelui vasului la o rezoluție de 10 ori mai mare decât alte modalități existente, cum ar fi ultrasunetele intravasculare și angiografia cu raze X. Pentru acest tip de aplicație, catetere cu fibră optică cu diametrul de aproximativ 1 mm sunt utilizate pentru a accesa lumenul arterei prin intervenții semi-invazive, cum ar fi intervențiile coronariene percutanate.
Raportul cantitativ al debitului (QFR) este o nouă modalitate de diagnosticare pentru testarea funcțională a stenozei arterei coronare fără utilizarea firelor de presiune și inducerea hiperemiei. QFR se bazează pe calculul imagisticii angiografice coronariene invazive standard. Astfel timpul procedurii este scurtat iar studii preliminare au arătat o suprapunere a evoluției pacienților tratați prin metoda clasică FFR față de aceasta noua metodă inovativă. Ca și procedura, dupa achiziționarea imaginilor coronarografice dupa o coronarografie de rutină acestea sunt încărcate într-un soft specializat care analizează curgerea laminală a substanței de contrast, iar pe baza unor calcule specializate poate determina impactul hemodinamic al stenozelor coronariene.
De-a lungul timpului s-a încercat să se treacă de la metode invazive la metode neinvazive dar cu acelas grad de acuratețe, metodele neinvazive având un grad ridicat de siguranță si confort pentru pacienți. Angiografia CT coronariană (CTA sau CCTA) este utilizarea angiografiei tomografice computerizate (CT) pentru a evalua arterele coronare ale inimii. Pacientul primește o injecție intravenoasă de radiocontrast și apoi inima este scanată folosind un scaner CT de mare viteză, permițând medicilor să evalueze gradul de ocluzie a arterelor coronare, de obicei pentru a diagnostica boala coronariană. În această tehnică, o porțiune a inimii este fotografiată în timpul unui ciclu cardiac în timp ce este se înregistrează paralel undele de pe ECG. În timpul următorului ciclu al inimii, următoarea porțiune a inimii este scanată pentru până la 5 cicluri totale, până când întreaga inimă este fotografiată. Algoritmul de reconstrucție combină apoi imaginile din aceste cicluri diferite pentru a genera o imagine completă. Avantajul acestei metode este că fiecare segment de imagine este achiziționat în mai puțin timp în comparație cu dobândirea întregii inimi într-un singur ciclu cardiac, îmbunătățind astfel rezoluția temporală. Iar plecând de la acest tip de evaluare noninvazivă a stenozelor coronariene a fost dezvoltată tehnica FFR-CT care combină atât evaluarea stenozelor din punct de vedere morfologic cât și al hemodinamicii combinând avantajele ambelor metode fără însă a crește riscurile sau timpul de achiziție a imaginilor. FFR-CT este o tehnică de simulare fiziologică care modelează fluxul coronarian din angiografia CT coronariană de rutină (CTA). Pentru a evalua ischemia specifică leziunii, FFRCT este măsurată la 2 cm distal de o stenoză coronariană. FFRCT mai mare de 0,8 este normal, 0,76–0,8 este limită și 0,75 sau mai puțin este anormal.
În concluzie, viitorul pacienților cardiovasculari este promițător prin dezvoltarea constantă a tehnicilor moderne de evaluare imagistică cât și a tehnicilor terapeutice, multe dintre care deja sunt aplicate în clinica de cardiologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Târgu Mureș, cât și în clinica de Cercetare Avansată și Multimodală Cardiomed.
0
0
Average Rating