Funcționarea normală a organismului și asigurarea de elemente necesare în reparația și regenerarea țesuturilor după o injurie cauzată de un factor extern sau de o boală este dependență de existența unui aport corespunzător de elemente diverse, în mare parte provenite din alimentație. Cicatrizarea unor leziuni apărute depinde de o serie de reacții de sinteză organice care se produc la nivel celular dependențe de factori de creștere celulară care sunt niște biomarkeri eliberați că și răspuns la reacția imunologica la stresul produs de injuria tisulară.
La nivelul cordului , fenomenele reparatorii după o necroză miocardică (infact miocardic) se exprimă prin remodelarea ventriculară care reprezintă efortul inimii de a-și păstra funcția de pompă cât mai eficientă prin modificarea geometriei ventriculare, aspect care este obiectivat prin metode imagistice noninvazive (ecocardiografie 3 D, RMN cardiac). În acest sens, există o serie de studii care demonstrează că statusul nutritiv al pacientului este o determinantă esențială în capacitatea de regenerare miocardică, pentru că de acesta depinde răspunsul imunologic la trauma reprezentată de ischemia miocardică și substratul organic care este implicat în formarea cicatricii postinfarct.
Este binecunoscut faptul că hipoalbuminemia semnificativă este un important factor de prognostic negativ la pacientul cu insuficientă cardiacă cronică, fiind, alături de anemie, unul din factorii de risc pentru mortalitatea de cauză cardiovasculară. Introducerea unor scoruri nutriționale de risc de tipul celor cunoscute și utilizate în practică că și CONUT (Controlling Nutrițional Statyus score) sau GNRI (Modified Geriatric nutrițional risk Index) în algoritmul de evaluare complexă a bolnavului cu infarct miocardic acut, permite aprecierea corectă a prognosticului și încadrarea într-o clasă de risc major a pacientului malnutrit și abordarea interdisciplinară a acestuia, astfel creându-se premisele reducerii ratei de complicații intraspitalicești și ulterior a la long. Evaluarea consecințelor metabolice ale deficitelor nutriționale trebuie incluse în determinările obligatorii ale pacienților din unitățile de tip terapie intensivă coronariană, valori anormale ale unor parametrii cum sunt albuminemia, număr de limfocite, raport trombocite/neutrofile fiind indicatori ale unui status inflamator exacerbat persistent cu implicații ulterioare negative.
Menținerea homeostaziei electroliților în economia organismului, reprezintă de asemenea o condiție esențială în asigurarea funcționalității aparatelor și sistemelor pe de o parte și în derularea proceselor metabolice celulare. Dintre electroliți K+ și Mg++ sunt elemente fundamentale implicate în menținerea polarității normale a membranei celulare și mai ales în gestionarea transferurilor de apă, sodiu și K+ la nivel renal în complexitatea procesului de menținere a echilibrului ionic și volemic sistemic, prin intermediul aldosteronului, la nivelul tubului contort distal și colector la nefronului. Activitățile enzimatice, precum și diviziunea și creșterea celulelor sunt catalizate de potasiu și sunt afectate de concentrațiile și modificările nivelului de potasiu.
Echilibrul potasiului în organism este determinat de aportul alimentar, exogen (100 mEq/zi) și de ratele de excreţie urinară (80-90 mEq/zi) și fecală (9-10 mEq/zi) . Potasiul de origine alimentară este absorbit din tubul digestiv prin difuzie pasivă, în principal în intestinul subțire.
Aproximativ 90% din potasiul ingerat este absorbit și utilizat pentru a menține concentrațiile sale intracelulare și extracelulare normale.
Impactul gestionării defectuoase a aportului de K+ este mult mai pregnant la pacienții cardiaci comparativ cu alte categorii de afecțiuni, în primul rând datorită implicării sistemului renină -angiotensină- aldosteron în mecanismele compensatorii ale insuficienței cardiace cât și profilului de acțiune al medicației diuretice care determină pierderea de K+ pe cale urinară prioritar dar și pe alte căi (gastrointestinale sau cutanate). În acest sens, studii au demonstrat că o proporție de > 95% din populație are un aport insuficient de K+ pe cale orală, la care se asociază efectele kaliuretice ale medicației (diuretice tiazidice, de ansa, laxative, corticoterapia , insulină). Efectele hipopotasemiei depind de gradul deficitului ionic de la minime stări de oboseală și parestezii, la complicații severe cardiace (tulburări maligne de ritm, stop cardiac, HTA) neurologice (paralizie progresivă, rabdomioliză), sau metabolice (sensibilitatea la insulină) .
Magneziul joacă, de asemenea, un rol-cheie în transportul activ al ionilor de calciu și potasiu prin membranele celulare, un proces care este important pentru conducerea impulsului nervos, contracția musculară, tonusul vasomotor și ritmul normal al inimii . Aportul zilnic de Mg ar trebui să fie de 4-6g/kg/zi.
Hipomagnezemia este definită că o concentrație serică de magneziu <1,8 mg/dL (< 0,74 mmol/L) fiind frecvent asociată cu alte anomalii electrolitice, cum ar fi hipopotasemia și hipocalcemia, agravând astfel impactul acestora (risc de aritmii fatale în cazul intoxicației cu digoxin, prelungirea intervalului QT, reducerea inotropismului, tahicardie atrială,iritabilitate miocardică cu risc de moarte subită),motiv pentru care trebuie investigate împreună cu acestea.Mai mult decât atât asocierea deficitului de Mg la hipopotasemie face refractară corectarea celei de a 2 a prin exacerbarea pierderilor deK în tubul distal renal .
În același timp nu trebuie omise implicațiile metabolice ale reducerii nivelului seric de Mg care se reflectă în dinamica factorilor de risc cardiovasculari și în principal aterogenetici potențarea hipokaliemiei, hipocalcemiei, retenției de sodiu, creșterea trigliceridelor și a colesterolului, scăderea toleranței la glucoză, rezistența la insulină, risc crescut de sindrom metabolic, tulburări ale metabolismului osos și vitaminei D, rezistență la vitamina D, niveluri circulante scăzute de 25(OH)D, recurența calculilor de oxalat de calciu.
Deficiența de magneziu este frecvent observată în insuficiența cardiacă, magneziul seric scăzut fiind un predictor al mortalității cardiovasculare și de orice cauză. Beneficiile administrării de suplimente de K și Mg s-au dovedit prin ratele scăzute de boli cardiovasculare la vegetarieni (fructele și legumele fiind principalele surse). În același timp un aport corespunzător de Mg de 3500 mg /zi are rol profilactic în apariția HTA, reduce valorile tensionale la pacienții hipertensivi contrabalansând efectele calciului și reduce rata evenimentelor ischemice cerebrale .
O categorie aparte de pacienți la care gestionarea dezechilibrelor ionice este esențială dpv al riscului vital este reprezentată de pacienții cardiaci cu disfuncție renală cronică, la care screeningul hipoKmiei și hipoMgmiei surprinde precoce asocierea nefropatiilor de tub distal agravate de tratamentul diuretic cronic, suplimentarea cu electroliți reducând riscul aritmic care derivă din această asociere de comorbidități.
Coroborarea nivelului seric al biomarkerilor cu statusul nutrițional reprezintă o verigă importantă în gestionarea pacientului cardiac pentru derularea optimă a proceselor reparatorii postischemice, iar managementul correct al componenței nutriționale este evident în remodelarea ventriculară .
Average Rating